****
                                                        
Dacă vântul  mi-ar legăna
 dorul,
Vara ar amuți în  tristă, rece
lumină
Peste  oceanele tăcerii.
Dacă lacrima mi-ar curge-o
râul,
Marea ar seca din bruma 
norului
În adâncimea izvorului.
Dacă codrul mi-ar acoperi
iubirea,
Frunza ar pica cu lacrimi de
sânge
Peste sufletul care plânge.
Mi-am luat inima în mână
și i-am spus:
"Pe pustii, te alung, ești slabă
și tristă!"
 Iar ea, a încetat să mai bată,
Atunci i-am dat de dor, poezie
și ma crezut,
Până și eu am plâns pe falsă
rimă în vers
Și așa am scăpat de marea
mea suferință...

Autor: Daniela Ene

Commentaires

Posts les plus consultés de ce blog