**** Daniela Ene Dacă vântul mi-ar legăna dorul, Vara ar amuți în tristă, rece lumină Peste oceanele tăcerii. Dacă lacrima mi-ar curge-o râul, Marea ar seca din bruma norului În adâncimea izvorului. Dacă codrul mi-ar acoperi iubirea, Frunza ar pica cu lacrimi de sânge Peste sufletul care plânge. Mi-am luat inima în mână și i-am spus: "Pe pustii, te alung, ești slabă și tristă!" Iar ea, a încetat să mai bată, Atunci i-am dat de dor, poezie și ma crezut, Până și eu am plâns pe falsă rimă în vers Și așa am scăpat de marea mea suferință... Autor: Daniela Ene